M-am tot gandit in ultimele luni sa mai incerc o data.
La 6 ani distanta de ultimele postari, pe care le-am recitit fugitiv si m-au facut ba sa zambesc, ba sa ma crucesc si sa imi dau si palme in acelasi timp,pentru ca…aveam 23 ani neimpliniti, eram cam anti-talent si… uram strainatatea! Ha! Anti-talent inca sunt, nu mai am 23 ani siiiiiiiiiiiiii… nu mai urasc strainatatea!
M-am mai gandit si la einspe mii de titluri, einspe mii de subiecte de posturi, dat fiind faptul ca s-au petrecut destule evenimente – bune si rele – in viata mea din ultimii 6 ani, dar dracu’ le mai tine minte acum, cand belesc ochii in fata laptopului…
Hai sa vedem ce cacat o sa iasa, pentru ca ma apuc iar de scris. Si am o singura regula pentru toate postarile care vor urma: sa curga beutura, pentru ca fara, nici ca ma ating de tastatura!
Aproape douaj’noua de ani, in alta tara de data asta – Anglia – previzibil, nu? – si, cel mai important, fuckin’ entuziasmata, de locul asta, de oameni, de mine insami, de…tot!
Asta nu este un blog, nu este un jurnal, nu este nimic definit, este o invalmaseala de idei si ganduri, si nu are un scop terapeutic sau mai stiu ce alta aberatie, e fara un scop anume si asa o sa ramana – in cazul in care vor mai urma alte postari. Pen’ca nu-s prea sigura ca vor mai.
Asta in loc de (re)introducere. Poate ca nu o sa mai postez nimic, poate ca o sa postez. ‘Om trai si ‘om vedea. Hai pa.