Complicatii

iar  scriu pe blog,deci din doua una:ori am o mare idee in cap,ori nu mai este nici o reclama interesanta de vizionat la tembelizor,ca de emisiuni sau filme nici nu poate fi vorba.si tind sa cred ca varianta a doua este cea mai plauzibila.

LATER EDIT (apropo de ce am vizionat la tv in timp ce scriam articolul):ciCA CArtoful din chipsurile  lays se simte „mai cartof ca niciodata”.asta am luat-o dintr-o reclama pe care am vazut-o adineaori.oare cum o fi sa te simti mai cartof ca niciodata?tare banuiesc.mda.inca una:ati observat ca mai toti cantaciosii romani s-au haladit si canta numai in engleza?hmm…oare au senzatia ca versurile –  „you belong to me,i belong to you,fire from my heart burning just for you,when you’re far away,i’m inlove with you,feelings are so high,what can i doooo…”  – suna mai misto au mai mult sens in engleza decat ar avea traduse??poate inteleg eu de’a’m’pulea sau nu sunt atat de profunda incat sa le inteleg.ma rog,cururi goale si zdranganeli sa fie,restul nu mai conteaza.

saptamana aceasta a fost una stresanta.sau m-am complicat eu degeaba(cum fac de obicei)  facand totul sa para mult mai grav/serios decat este…si  am realizat o chestie:ce-mi mai place sa fac din tantar armasar!…

pai s-au intamplat destule:mai intai,am tot incercat sa gasesc un apartament de inchiriat pentru ca de ceva vreme proprietarul apartamentului in care locuiesc actualmente ne-a anuntat ca s-a decis sa-l vanda deci trebuie s-o radem cat mai curand.asa ca da-i si cauta,si suna,si tocmeste-te.intr-un final,proprietarul s-a razgandit,ca cica e criza si nu se merita.ok,dar mie factura de la telefon si benzina pe drumuri cine mi le plateste?

nici nu digerasem bine vestea cum ca nu mai este nevoie sa trec prin stresul mutatului,ca…suna cineva la usa.alta veste:sunt datoare 600 euro pentru „common expenses” ale blocului.adica am de dat vreo douazeci si cinci de milioane de lei vechi pentru lift si gunoi!!!!!!ca vezi dom’le nu am platit de cand m-am mutat,de aproximativ un an jumate…bai esti nebun?? daca stiam o luam pe scari,ca si-asa stau la 3.de gunoi nu am ce sa zic,ca n-aveam unde sa il pun.ma rog,dupa o cantitate impresionanta de nervi si panica i-am dat vestea si proprietarului,in speranta ca va participa si el la acumularea sumei.acesta,cu un miserupism calm de care numai cipriotii pot da dovada,mi-a zis ca „we’ll take care of it in september,together”.mai apoi am observat de unde provenea acest calm,fiindca factura pentru aceste cheltuieli este emisa nu pe numele lui sau al meu,ci pe al fostului proprietar al apartamentului.ooooochei.

la munca,bizi bizi bizi.si p’acolo mi-am consumat cativa neuroni,ca deh,la ce salariu am,cam trebuie sa imi mai si pese de bunul mers al companiei.dar atat despre munca,ca imi ocupa deja 11 ore din zi/6 zile pe saptamana,nu este nevoie sa ocupe si pe blog.

acum sunt calma.cred.nu mai am nici o grija urgenta.as vrea totusi sa fiu mai calma,sa nu mai mai stresez din orice cacat,sa ma doara si pe mine la bascheti…

ahh..am uitat.de fapt nu am uitat,doar ca aproape am omis: poimaine e ziua mea de nastere.iupiiiii.fac 22 ani.sa fiu sanatoasa.cam atat.