A murit Michael Jackson.

a murit michael jackson.imi pare rau,asta este tot ce pot sa spun.e socant,fiindca traiam cu senzatia ca e nemuritor.nu mai facuse mare branza in domeniul muzicii de ceva vreme,dar nu avea importanta.era michael jackson si asta spunea totul.

nu vreau sa scriu un articol in memoria lui.nu sunt buna la asa ceva.doar ca acum este 9 dimineata,am 10 minute de cand am aflat vestea, si…ma simt aiurea.pentru ca e aiurea.

Omagiu pentru Coca-Cola

pai merita,sa mor de nu.

vina pentru cat de cretin este articolul asta o poarta in primul rand taticul meu cel drag,pentru ca el mi-a facut pentru prima oara cunostinta cu aceasta prea-minunata licoare.and for that i will be allways grateful.

ca orice poveste de dragoste,si a mea are un inceput.

intr-o vreme in care majoritatea copiilor sugeau mentosane pur romanesti pana faceau spume la gura si beau cola-sampanie (cine stie,stie) de la TEC, eu eram printre putinii copii privilegiati care aveau tati navigatori.iar chestia asta avea o gramada de avantaje,cum ar fi…sucurile la doza.mereu ne aducea,mie si  surorii mele,cam trei feluri:fanta,sprite si…COCA-COLA.mai aducea si kinley parca dar mereu mi s-a parut un pisalau amar.in fine.mai intai m-am indragostit de zgomotul pe care cutia il facea cand era desfacuta de catre tati,ca eu eram prea mica sa o fac fara sa imi imbarlig degetele sau sa vars continutul pe mine.facea zgomot si o cutie de fanta,dar parca nu era acelasi..iar cand simteam bulele acelea jucandu-se pe limba mea,nu mai imi trebuia nimic.eram in acord perfect cu universul (v-am mai spus ca nu sunt poeta asa ca nu raspund daca a sunat ca curu’ ultima propozitie,anyway,ideea ati priceput-o).

in plus,nici nu aveam concurenta pentru ca sor’mea detesta (si inca o face) aceasta bautura.pentru ea era destula fanta.tin minte ca odata a avut mama o tentativa de a ma face sa ma gandesc de doua ori inainte de a mai bea coca-cola.pe langa faptul ca bla-bla-bla e rea are o gramada de cacaturi inauntru si nu-mai-stiu-ce,m-a intrebat o chestie,si anume „de ce fructe are gust?”ca atunci,de fapt si acum,era la moda ca sucurile sa aiba gust de un anumit fruct,sau macar o combinatie.nu am stiut sa raspund,logic,dar nu mi-a pasat.era potiunea mea neagra magica.

timpul a trecut,eu am crescut cu coca-cola tot timpul in viata mea,la bine si la rau.mi-am creeat chiar si niste legi sfinte,pe care sub nici o forma nu le voi incalca,vis-a-vis de modul de savurare al acesteia:niciodata,dar niciodata coca-cola nu se bea in combinatie cu altceva.de gheata si lamaie sa nu aud,prefer sa rabd pana se raceste bine de tot la frigider.iar de combinat cu bauturi alcoolice,…aaa…pentru ce exista cacatul ala de pepsi daca nu pentru a fi combinat?? inca ceva.coca-cola nu trebuie sa aibe scris pe eticheta altceva decat coca-cola.nu zero,nu diet,nu light,nu slim, nu nimic.there can be only one coca-cola.

dupa cum spuneam,am crescut.la fel a facut si gaura din stomacul meu,care periodic ma face sa ma zvarcolesc in pat si apoi sa ma ridic din pat sa verific daca nu l-am udat din cauza durerii.si tot nu sunt suparata.pentru ca daca nu ar exista coca-cola lumea ar fi mai trista.eu una cel putin asa as fi.

inchei aici umilul meu omagiu adus celei care mi-a adus si continua sa imi aduca atata fericire:COCA-COLA.ce frumos suna:coocaaa… – coollaa.nu?

p.s. nici o masa fara coca-cola.

Urmeaza sa scriu un post

intr-adevar.dar pana una-alta trebuie sa imi fac ordine in creierasul supra-saturat de o gramada de ganduri…supra-saturat si oparit pe deasupra,ca la ce caldura este in acest moment aici (la ora 11 noaptea!!), de-abia mai pot respira,daramite sa mai si gandesc.noroc cu prietena mea cea mai buna (momentan) – corona,ca imi mai ridica moralul…

as fi avut un subiect interesant de postat asta-seara,subiect pe care ma bucur ca l-am abandonat,din cauza sau mai degraba datorita faptului ca am vorbit cu romania putin mai devreme.

ca sa mai lungesc articolul si nu numai,pentru ca trebuie sa recunosc ca ma „curioziteaza” subiectul,voi accepta in continuare mica provocare facuta de o fatuca mai speciala asa (in sensul bun :P) – alexandra (p.s. as fi dat link spre tine dar ma depaseste si,in plus,dupa 12 ore de munca si ceva malt si hamei,e mai greut…).

e…o leapsa,ce altceva sa fie?

so:

Intrebarea pe care nu am rostit-o: NU EXISTA.LE-AM ROSTIT PE TOATE,IAR DACA NU AM FACUT-O,MAI AM INCA O GRAMADA DE TIMP SA O FAC.CA SUNT UN STRESS MIC SI CURIOS.

Greseala pe care nu mi-o iert:CA NU AM TERMINAT FACULTATEA INAINTE DE A PLECA IN LUME LA DRACU’ IN PRAZNIC.DEH,MI-A TREBUIT INDEPENDENTA INAINTE DE VREME.

Am plecat,desi stiam ca pentru totdeauna:DIN COPILARIE.PUNCT

Am tacut:NU DE SUFICIENTE ORI.

Regret:FOARTE PUTINE SI INSIGNIFIANTE LUCRURI.

Defect dintotdeauna:NU EXISTA.GLUMESC DIN PACATE.NAIVITATEA SI CREDULITATEA.AICI NU MAI GLUMESC.

Imi lipsesc:OHOOOOOOOOOO,INTREBARE DE BARAJ.AM SCRIS IN VREO 90% DIN ARTICOLE CE ANUME IMI LIPSESTE.

Am renuntat:MOMENTAN,LA VIATA.DOAR MOMENTAN.

Am pierdut:CE PIERDEM TOTI,TIMPUL.DAR SUNT OPTIMISTA,MAI AM INCA MULT.DE PIERDUT 🙂

Am uitat:CUM ESTE SA SIMTI FLUTURASI IN BURTA.ADICA SA FIU INOCENTA.STITI CE NASOL ESTE SA UITI CHESTIA ASTA?

Am aruncat:UAU.AAA…GUNOIUL AZI-DIMINEATA.PE BUNE CA NU AM ALT RASPUNS.

Nu am stiut:SI INCA NU STIU MULTE.DAR VREAU SA AFLU.

In fiecare noapte:INCHEI APOTEOTIC,SPUNAND CA ADORM CU GANDUL ACASAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.

gata.am obosit.

LATER EDIT:

vai ce nesimtita sunt.am uitat sa dau mai departe leapsa.asa ca o dau acum,tuturor prietenilor mei imaginari,ca sunt multi si sa aibe si ei o ocupatie.

S-a dus si asta…

dupa cum ziceam,aim bec…m-am intors,cu chiu cu vai…nu as fi vrut sa mai plec,pentru ca in 25 de zile de-abia incepusem sa ma reobisnuiesc cu ideea ca am o familie,care mi-e draga mai mult decat propria-mi persoana…ma reobisnuisem sa am prieteni,sa ies,SA VORBESC CU OAMENI (nu cu o pisica retardata),sa rad,sa ma simt bine…si s-a si terminat.aici puteti considera ca mananc si putin (mai mult) cacat,ca daca nu as fi vrut sa mai plec,nu o mai faceam.dar nu e asa simplu.nimic nu e asa simplu in privinta mea,dar despre asta intr-un episod viitor (la pulivara adica).

nu voi povesti,pentru ca oricum nu pot descrie cum a fost si cat de bine m-am simtit in aceasta perioada,indiferent daca am avut activitate sau nu.am dormit fara a visa in patul meu cel vechi si scartaitor,am mancat bunatatile mamei,am „umblat haimana” cu sor’mea,AM INVATAT (pe cuvantul meu) PENTRU EXAMENE SI AM TRECUT SI ANUL!!!!,am ras,am…trait.in 25 zile cat pentru un an.

ai mei au ramas la fel de frumosi,la fel de veseli si nebuni,nimic nu s-a schimbat in apartamentul 24 iar asta ma bucura nespus de mult.pentru ca traiesc in permanenta cu teama ca ai mei o sa imbatraneasca iar eu nu voi fi alaturi de ei,ca sora mea o sa se  marite   maturizeze si nu vom mai avea discutiile despre nemurirea sufletului din fiecare seara inainte de culcare,in general ca viata va trece pe langa mine iar nu voi apuca sa simt asta…e bine ca aceasta temere nu a fost atat de puternica vacanta asta.

reintoarcerea a fost taaaare lacrimogena….vai da’ ce mi-au mai dus dorul colegele de munca,si ce m-au mai pupat si luat in brate,si ce m-a mai durut pe mine fix in cur de ele,mai ales de cea vesnic nefe,pe care odata si-odata tot o sa o calc pe cap (sa i-l remodelez-(ei sa I-L remodelez,da?),nu de alta)…

all in all,sunt ok.cred.pe dracu’.mi-am facut setarile iarasi pentru a reveni la viata de robotel.bianca robotelul.ce frumos.