Un Inceput

in posturile care vor urma voi incerca sa descriu viata pe care o duc in prea-frumosul cipru.nici nu ma mai obosesc sa scriu cu c mare,nu merita.pentru ca este o tara mica-mica-mica,cu oameni mici-mici-mici.si totusi sunt aici,ca sa castig bani multi-multi-multi…pentru ce vreau sa strang bani,nu prea stiu.nici dupa un an si 6 luni si 4 zile (atat timp a trecut de cand am aterizat aici) inca nu stiu.

am scris in primul post motivul pentru care am plecat de acasa.nu ma numar printre cei care au plecat la munca in strainatate manati de disperare,saracie,etc. nu,situatia mea de acasa este una normala:ai mei au un apartament cu 3 camere,o masina si un venit lunar mediu.nu sunt bogati,dar nici saraci. iar cand am plecat l-am luat cu mine si pe iubitul meu,cu care am o relatie de vreo 5 ani si jumate (din ziua in care am implinit 16 ani,mai exact).

si,impreuna iubitul meu g si cu o pisica gasita pe strazile nicosiei voi incerca sa rezist alte cateva luni in aceasta mirifica tara.

ok…pseudo-intelectuala depresiva a revenit..:)am pus si un smiley pt k in timp c scriu aceste randuri am intiparit p fata un zambet amar..este 26 decembrie,a doua zi de Craciun. Iar eu sunt in continuare in cipru…sunt o egoista pentru ca de-abia astept sa treaca toate sarbatorile de iarna pe care obisnuiam sa le astept cu foarte mult drag.de vreo doi ani incoace nu le mai cunosc semnificatia,nu mai intru in spiritul Craciunului,ba din contra,ma intristeaza pentru ca aici,unde sunt eu,mos craciun nu vine.mosul meu este roman,el nu trece granita pentru a-mi aduce mie cadouri..

Cipriotii sarbatoresc si ei Nasterea Domnului.normal ca sarbatoresc.peste tot vad brazi impodobiti,luminite si mosi craciuni cu obrajii rosii si sacii plini,ca si acasa,in romania.principiul e acelasi,e sarbatoare mare.dar nu e sarbatoarea mea.sunt singura de craciun.locuiesc cu prietenul meu roman si cu o pisica cipriota dar sunt atat de singura de craciun…unde este tata care ne trezea pe mine si pe sora mea IN FIECARE AN la 8 dimineata ca sa ne uitam sub brad si apoi sa ne asezam la masa pentru a ne infrupta din bunatatile pregatite de mama?unde sunt toate astea?sunt acolo unde le-am lasat,asa cum le-am lasat.intrebarea este:UNDE SUNT EU?

acesta este al doilea an din cei 21 ai mei in care petrec craciunul in cipru.si ma gandesc..este intr-adevar trist sa fii singur de craciun..am vorbit cu ai mei la telefon,ne-am felicitat,am ras,am glumit,ca de craciun..si apoi am inchis telefonul.si am plans mult,in liniste.prietenul meu m-a auzit si m-a “consolat” spunandu-mi ca degeaba plang,pentru ca a fost ideea mea sa venim in cipru.asa e.dupa c mi-a spus asta nu am mai plans.

Craciun Fericit!

 

 

Hello world!

incep sa scriu…c sa scriu si de ce sa scriu nu prea stiu…ba da.simt ca ma sufoc,ca ma cuprinde disperarea daca nu fac ceva pentru a ma elibera,pt a da afara – prin cuvinte – tot raul care exista in momentul asta in mine.da,RAUL,pt k nu-l il pot numi altcumva din moment c imi face rau fizic si psihic. imi frang degetele,oftez si imi musc buzele fara un motiv prea clar.sa fie un inceput d depresie,sau doar inca o mica criza inca adolescentina?cred k e depresie pt k imi place sa cred k am trecut d crizele adolescentei.oricum remarc cu o usoara tristete faptul ca nu mai sunt adolescenta.oare d p d v stiintific la 21 ani esti considerat inca adolescent?bat campii..dumnezeule,ce minte necoapta am inca..si de c nu as avea?oare am facut ceva pt a mi-o coace?nu prea..sa incepem.am renuntat la facultate anul trecut manata d dorinta d a castiga multi bani (pe care nici acum nu am reusit sa ii vad) si din pura inconstienta am aterizat in prima tara in care mi-a fost facila intrarea.dorinta de imbogatire,amestecata foarte bine cu cea d independenta si cu unpic d curiozitate m-au adus in acest locsor,t k altfel nu il pot numi,plin de oameni cu personalitati trase la xerox si minti inguste.la inceput,nu m-am putut adapta din cauza aspectelor sociale-limba,cultura etc,dar acum,acum…. cred k am si unpic d sindrom d superioritate,dar sunt si constienta d faptul ca posed o anumita inteligenta care nu imi permite in acest moment sa fiu multumita de niciun aspect al vietii mele amarate.am o viata amarata aici,in cipru,din simpul motiv ca nu interactionez.cu nimeni.nu pot impartasi ganduri,nu pot schimba opinii cu nimeni.cei cu care am un anumit contact ori mi se par mult sub nivelul meu si ma plictisesc(majoritatea),ori respingerea vine din partea lor,pentru ca diferenta sociala isi spune cuvantul.pentru acestia din urma sunt doar o fata care zambeste si este politicoasa.imi pare rau,dar sa port aceasta eticheta nu este visul meu.am multe visuri,care se contureaza p zi ce trece.multe dintre ele vor ramane doar la stadiul d visuri,dar sper k multe se vor concretiza.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s